Mihail Sirkeli – unul dintre puținii jurnaliști pro-europeni de la Comrat – consideră că toate autoritățile care s-au perindat la putere în așa-zisa UTA Găgăuzia au eșuat dezastruos în privința principalelor scopuri pe care erau obligate să le atingă, și anume, conservarea și salvgardarea limbii și culturii găgăuze. 

În schimb, politrucii impuși de Moscova doar au folosit statutul constituțional special de așa-zisă autonomie al așa-zisei regiuni găgăuze pentru a promova interesele Kremlinului în spațiul dintre Prut și Nistru, folosindu-i în modul cel mai cinic pe cetățenii găgăuzi împotriva statului lor, adică împotriva R.Moldova. 

Sirkeli a lansat aceste acuzații în cadrul unei emisiuni realizată pentru publicația pro-europeană de limbă rusă Nokta.md. 

Destabilizarea R.Moldova prin așa-zisa Găgăuzie

În cele ce urmează, vă prezentăm în integralitate analiza jurnalistului găgăuz Mihail Sirkeli:

Găgăuzia a fost frecvent menționată în rapoartele internaționale și în rezumatele presei internaționale. Mulți experți, jurnaliști și funcționari din oficiile țărilor occidentale au început să pună mai multe întrebări despre Găgăuzia. Ocazia, din păcate, nu este una bună pentru Găgăuzia. Autonomia găgăuză a început să apară din ce în ce mai des într-o lumină negativă și să confirme ceea ce directorul SIS, Alexandru Musteață, a raportat acum câteva luni: Găgăuzia va fi folosită activ de Moscova pentru a destabiliza situația din R.Moldova. 

Din păcate, suntem martori în timp real la modul în care aceste previziuni se adeveresc. Într-adevăr, statutul juridic special al autonomiei, resursele financiare ale autonomiei, resursele administrative ale acesteia, precum și locuitorii Găgăuziei sunt mobilizați de Kremlin prin intermediul împuterniciților săi pentru a destabiliza situația din R.Moldova, împotriva independenței, suveranității și parcursului european al țării noastre. Toate acestea sunt prezentate sub sosul apărării intereselor poporului găgăuz, orice ar însemna acest lucru. Dar, în realitate, toate resursele Găgăuziei, inclusiv statutul său juridic special, sunt folosite nu numai împotriva R.Moldova, ci și împotriva poporului găgăuz.

Din punctul meu de vedere (și l-am exprimat de mai multe ori), Găgăuzia, ca autonomie, ar trebui să fie cea mai interesată de integrarea europeană a țării și de aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, pentru că în UE, astfel de autonomii sunt protejate și dezvoltate ca nicăieri în lume. Găgăuzia este cea care ar trebui să fie cea mai interesată de consolidarea independenței și suveranității Republicii Moldova, întrucât doar datorită apariției unei Republici Moldova independente și suverane au fost create condițiile pentru apariția autonomiei găgăuze. Grație acestui fapt, găgăuzii ca și comunitate au dobândit o anumită subiectivitate – înainte de aceasta, limba găgăuză nici măcar nu era predată în școli. Dar în Găgăuzia se dorește sosirea "lumii rusești" și a Rusiei, unde orice autonomie este încălcată, iar popoarele mici sunt asimilate și dispar de pe harta lumii. Sună ca un paradox, dar este adevărat.

Încotro ne îndreptăm?

Din punctul meu de vedere, este timpul să ne punem întrebarea: încotro se îndreaptă autonomia găgăuză și mai are vreun sens existența acesteia în forma sa actuală?

Nu este prima dată când pun această întrebare și, pentru că îndrăznesc să o pun, iubitorii "lumii rusești" mă cataloghează drept trădător al poporului găgăuz. În ceea ce mă privește, cred că cei care se gândesc cu adevărat la binele și la viitorul comunității lor ar trebui să reflecteze la ceea ce se întâmplă și să se întrebe încotro ne îndreptăm în continuare, ce suntem și ce vrem să devenim. Cu alte cuvinte, ce vedem și ce vrem să fie autonomia, ce ne definește ca și comunitate găgăuză în Republica Moldova. 

Eu nu sunt pentru desființarea autonomiei găgăuze, întreb doar dacă există vreun beneficiu pentru comunitatea găgăuză dintr-o astfel de autonomie, așa cum este Găgăuzia acum. Nu mă refer la legea privind statutul juridic special sau la competențele speciale ale Găgăuziei. Vorbesc despre esența autonomiei găgăuze. Vorbesc despre ce este, ce promovează și pe ce valori se bazează întreaga sa structură socio-politică.

De ce a apărut autonomia găgăuză ?

Să ne amintim de unde a pornit totul și de ce Chișinăul a acordat autonomie teritorială găgăuză în 1994, precum și de ce Turcia și alți parteneri internaționali au susținut găgăuzii în această problemă. Toate acestea au fost făcute de dragul păstrării etniei găgăuze, a limbii și culturii găgăuze și a păstrării memoriei istorice a găgăuzilor. Sovietizarea și rusificarea intensivă și agresivă a comunității găgăuze a adus în pragul dispariției tot ce este găgăuz pe teritoriul Basarabiei, inclusiv identitatea găgăuză. În scopul păstrării și reînvierii limbii, culturii și identității găgăuze, comunitatea internațională și Chișinăul au decis crearea autonomiei găgăuze.

După 30 de ani de existență - și anul acesta vom sărbători 30 de ani de la adoptarea legii privind statutul juridic special - problema dispariției limbii, identității și memoriei istorice găgăuze nu a dispărut, ci dimpotrivă, s-a agravat. Și asta în pofida faptului că întreaga comunitate găgăuză dispune de tot ce este necesar în acest sens: resurse, autonomie proprie, statut juridic special, autorități, buget propriu, centru științific propriu. Nimic nu-i împiedică pe găgăuzii din Republica Moldova să-și dezvolte limba găgăuză și să o ferească de pericolul dispariției.

De ce găgăuzii nu au reușit să-și ferească limba de pericolul dispariției

Și se pune întrebarea: de ce nu au reușit găgăuzii să ferească limba găgăuză de pericolul dispariției timp de 30 de ani, având tot ce este necesar pentru aceasta? Întreaga idee de creare a autonomiei găgăuze a suferit foarte multe mutații. Totul a început, după cum ne amintim, în a doua jumătate a anilor '80 ai secolului trecut, cu un mic club de discuții care a reunit mai mulți poeți găgăuzi, artiști, lingviști, oameni de știință, care erau în favoarea predării limbii găgăuze și a publicării ziarelor în limba găgăuză. Nimeni nici nu visa la autonomie teritorială la acea vreme.

Apoi, totul s-a transformat în [mișcarea populară] "Gagauz Halkı", care a început să promoveze bilingvismul. Dar, judecând după sloganurile care se auzeau la începutul anilor '90, era vorba despre păstrarea status quo-ului regiunii rusofone, în care limba găgăuză ar fi fost cumva tratată și, se presupune, dezvoltată, dar sarcina principală era păstrarea limbii ruse. Apoi, totul s-a transformat în Republica Găgăuză nerecunoscută, unde limba rusă a prevalat, iar politica acestei Republici Găgăuze a avut drept scop să împiedice retragerea Republicii Moldova din Uniunea Sovietică. Vă mai amintiți de referendumul inițiat de Gorbaciov în martie 1991 cu privire la păstrarea statului unional? La acea vreme, Chișinăul a refuzat să participe la el, în timp ce cele două așa-zise republici autoproclamate de la Comrat și Tiraspol au participat la acest referendum. În ciuda tuturor dorințelor Comratului și Tiraspolului de a păstra Uniunea Sovietică, aceasta s-a prăbușit totuși.

Apoi, după 4 ani de confuzie și ezitare la Comrat, prin bunăvoința Chișinăului și cu eforturile Turciei, a fost creată autonomia găgăuză, care a proclamat ca limbi oficiale găgăuza, româna și rusa, dar în care rusa este în continuare limba principală, iar româna și găgăuza există, doar așa, pentru bifă, în legile locale. 

De ce spun că limba găgăuză în Găgăuzia există doar pentru bifă? Simplu. Timp de 30 de ani, limba găgăuză nu a devenit o limbă populară în Găgăuzia, oricât de ridicol ar suna. Limba găgăuză este predată în școli ca o materie separată, ceea ce este perceput de elevi și părinți ca o povară inutilă. Iar numai la auzul "limbii găgăuze" copiii și părinții se irită mai degrabă decât se bucură. Timp de 30 de ani, în Găgăuzia nu a fost deschisă nici o școală care să predea toate materiile în limba găgăuză, pentru că este imposibil și pentru că nimeni nu și-a propus un astfel de obiectiv. Nimeni nu și-a propus să dezvolte limba găgăuză până la un asemenea nivel încât să fie posibilă predarea științelor exacte și umanitare în școli. Nu știm dacă există un curriculum pentru predarea tuturor disciplinelor școlare în limba găgăuză și ne îndoim foarte mult că cineva și-a stabilit un astfel de obiectiv. Dacă vreunul dintre telespectatorii (și cititorii) noștri știe despre existența unor astfel de planuri, vă rugăm să ne anunțați, și am dori, de asemenea, să știm: de ce nu s-au realizat astfel de planuri, dacă acestea au existat desigur? 

Nu au existat eforturi din partea autorităților din autonomie pentru a promova limba găgăuză în rândul populației adulte, similar modului în care Ministerul Educației promovează de un an de zile cursurile de limba română.  Da, există cursuri de limba găgăuză la Centrul Științific Maria Marunevici, dar puțină lume știe despre ele, iar acesta este unul dintre motivele pentru care nu au succes.

Peștele de la cap se-mpute

Dar, așa cum se spune, peștele de la cap se-mpute. Și ce se întâmplă în cadrul organelor de stat din Găgăuzia? Din păcate, timp de 30 de ani, autoritățile din Găgăuzia nu au dat un exemplu de respect pentru limba găgăuză. Documentele oficiale ale Adunării Populare, ale Comitetului Executiv și ale Bașcanului Găgăuziei sunt publicate doar în limba rusă, încălcând astfel Statutul Găgăuziei și Legea Găgăuziei privind funcționarea limbilor. Publicarea documentelor în cele trei limbi oficiale este cel mai simplu lucru pe care autoritățile l-ar putea face. Nu necesită mult efort, trebuie doar să găsească traducători care să traducă legile și rezoluțiile adoptate de autoritățile găgăuze din rusă în găgăuză și română. Dar timp de 30 de ani nici măcar nu s-au gândit la asta sau nu au vrut să o facă, ceea ce arată că pur și simplu nu le pasă de limba găgăuză.

În aceste condiții, este imposibil de vorbit despre circulația documentelor în limba găgăuză și despre utilizarea limbii găgăuze ca limbă de lucru. Limba de lucru a tuturor autorităților din Găgăuzia este limba rusă. Acestea nici măcar nu încearcă să pretindă că doresc și încearcă să treacă la limba găgăuză ca limbă de lucru. Dacă nici măcar nu vor să-și traducă documentele în găgăuză, nu este nevoie să vorbim despre faptul că le vor întocmi în găgăuză. Numele tuturor străzilor, denumirile topografice și semnele de pe toate clădirile ar trebui să fie scrise în toate cele trei limbi oficiale. Dacă pe clădirile publice se mai poate vedea limba găgăuză, la cele private nici nu se poate visa. În ceea ce privește străzile orașelor și satelor, în afară de faptul că acestea au denumiri sovietice vechi, plăcuțele cu denumirile străzilor în limba găgăuză sunt aproape imposibil de găsit.

Cât se alocă din buget pentru susținerea limbii găgăuze

În pofida faptului că bugetul găgăuzilor crește în fiecare an, iar în 2024 a ajuns la 1,7 miliarde de lei, din care veniturile proprii sunt de circa 600 de milioane de lei, cheltuielile pentru promovarea limbii găgăuze nu depășesc 5 milioane de lei. Ce înseamnă 5 milioane de lei pentru promovarea limbii găgăuze într-o comunitate în care nu există cerere de cunoaștere a limbii găgăuze și de păstrare a culturii găgăuze? Cu asemenea date inițiale, 5 milioane este o sumă neglijabilă. Pentru ca limba și cultura găgăuză să devină populare, este necesar să se investească mulți bani în popularizarea lor. Iar acest lucru ar fi trebuit să se facă acum 30 de ani. Iar înainte de a investi în popularizarea limbii și culturii găgăuze, este necesar să se investească bani în crearea unui program de studiere a limbii găgăuze - și să se creeze acest program nu de dragul unei bife, ci pentru ca el să fie de calitate și să dea rezultate.

Despre cultură

Ce-i cu… cultura? Înainte de a populariza cultura, este necesar să se investească în dezvoltarea acesteia, astfel încât să fie prestigios și profitabil să o faci: să scrii cântece, să compui muzică, poezie, romane etc. Ținând cont de poziția de start pe care o are astăzi cultura găgăuză, este necesar să se investească mulți bani în ea, să se elaboreze programe, să se aloce burse, granturi, să se încurajeze creativitatea. Și nu putem spune că Găgăuzia nu are bani pentru aceasta. Vă reamintesc că veniturile proprii ale Găgăuziei astăzi sunt de peste jumătate de miliard de lei.

Timp de 30 de ani de existență, Găgăuzia nu a construit nici măcar o clădire pentru teatrul național găgăuz, singurul teatru în limba găgăuză. Gândiți-vă doar la asta: singurul teatru în limba găgăuză din autonomia găgăuză nu are o clădire proprie, iar autorităților găgăuze - nici cele anterioare, nici cele actuale - nu le pasă de acest lucru. Ele nici măcar nu au planuri pentru această construcție.

Singurul lungmetraj găgăuz a fost realizat de regizorul Ivan Patraman pe bază de entuziasm pur și simplu, fără niciun leu din bugetul găgăuz. Și chiar și după ce acest film a avut succes, autoritățile găgăuze nu i-au încurajat munca și nu l-au ajutat să-și continue activitatea de creație. Și nu se poate spune că Găgăuzia a rămas singură cu această problemă. Chișinăul și Turcia sunt gata să ajute și au ajutat de mai multe ori. Predarea limbii găgăuze în școli și grădinițe este finanțată din bugetul central al Republicii Moldova. Maia Sandu a spus în repetate rânduri că este necesar să se dezvolte limba găgăuză, iar Chișinăul este gata să ajute în acest sens - doar Comratul trebuie să stabilească prioritățile. Cu toate acestea, ca răspuns la apelurile de a acorda mai multă atenție limbii găgăuze la Comrat, aceștia încep să se certe asupra modului corect de a numi limba de stat: română sau "moldovenească". Nu exagerez acum, uitați-vă la întâlnirea Maiei Sandu cu deputații din Adunarea Populară din septembrie 2022.

”Dacă nu există dragoste pentru limbă, un statut juridic special nu va ajuta"

Și cea mai importantă întrebare. Este necesară o autonomie teritorială cu un statut juridic special pentru păstrarea și dezvoltarea limbii găgăuze? Un astfel de instrument unei regiuni cu un statut juridic special este excesiv pentru rezolvarea unei astfel de probleme ca păstrarea limbii și culturii. Exemplul raionului Taraclia arată că, pentru a păstra limba bulgară, nu au nevoie de un statut juridic special. Statutul de raion obișnuit și dragostea și respectul pentru limba maternă sunt suficiente. Dacă nu există dragoste și respect pentru limba maternă, un statut juridic special nu va fi de ajutor. 

Pentru comparație: în raionul Taraclia, procentul de cunoaștere a limbii bulgare este mult mai mare decât procentul de cunoaștere a limbii găgăuze în Găgăuzia. Doar cei care nu sunt etnici bulgari nu vorbesc limba bulgară acolo. Ba chiar bulgarii din Găgăuzia însăși cunosc bulgara într-o măsură mai mare decât găgăuzii cunosc găgăuza. În Găgăuzia, de mult timp există o tendință tot mai mare ca copiii din familiile găgăuze să nu vorbească limba găgăuză. O întreagă generație de oameni din autonomia găgăuză a crescut, iar în această generație mulți, dacă nu majoritatea, nu vorbesc limba maternă.

Enumerând aceste eșecuri în păstrarea și dezvoltarea limbii găgăuze, nu vreau să denigrez poporul găgăuz și să arăt că suntem incapabili să facem față sarcinii de a păstra și dezvolta limba găgăuză. Atrag doar atenția asupra faptului că o astfel de sarcină de păstrare a limbii găgăuze, a culturii găgăuze și de reînviere a memoriei istorice a găgăuzilor nu a fost și, din păcate, încă nu este în fața autorităților și a comunității din autonomie.

Bugetul pe cap de locuitor în Găgăuzia este mai mare decât în municipiul Chișinău

În privința limbii și culturii găgăuze totul rămâne clar: statutul autonomiei găgăuze NU a ajutat la rezolvarea problemei de păstrare și dezvoltare a limbii și culturii găgăuze. Sau poate vă veți întreba dacă statutul juridic special al autonomiei a fost util pentru îmbunătățirea nivelului de trai și a bunăstării locuitorilor din Găgăuzia? Iată doar doi indicatori: bugetul pe cap de locuitor și nivelul mediu al salariilor din economie. În 2024, bugetul pe cap de locuitor al Găgăuziei este de peste 12.000 de lei. Cum am ajuns la această cifră? Am împărțit bugetul total al Găgăuziei pentru anul 2024 la numărul de persoane care locuiesc în Găgăuzia, conform ultimului recensământ. Pentru comparație, în municipiul Chișinău, bugetul pe cap de locuitor este puțin peste 8000 de lei, cu 4000 de lei mai puțin decât în Găgăuzia, deși locuitorii din Chișinău beneficiază de mult mai multe servicii publice decât locuitorii din Găgăuzia. Mă refer la servicii precum accesul la canalizare, aprovizionare cu apă, drumuri de calitate, servicii urbane, divertisment, transport public și așa mai departe. Multe dintre aceste servicii publice NU există și NU sunt prevăzute în Găgăuzia.

Și aici apare o nouă întrebare: de ce locuitorii Găgăuziei, cu un buget atât de mare pe cap de locuitor, nu au acces la servicii publice elementare? În Găgăuzia, transportul public este slab sau deloc dezvoltat, mai puțin de 20 % din populație are acces la rețele de canalizare. Despre parcuri, divertisment și agrement nici nu mai vorbesc. După cum putem vedea, statutul juridic special NU ajută locuitorii Găgăuziei să-și îmbunătățească calitatea vieții.

Cum rămâne cu salariul mediu?

Să luăm acum al doilea indicator - salariul mediu. Salariul mediu în UTA Găgăuzia a fost întotdeauna și rămâne mai mic decât salariul mediu din Republica Moldova. În 2023, salariul mediu pe economie în RM era de 11.700 de lei, în timp ce în UTA Găgăuzia acest indicator era de 8.322 de lei. Și, iarăși, întrebarea este: de ce, având cel mai mare buget pe cap de locuitor, Găgăuzia nu reușește să crească nivelul economiei, care ar putea asigura un nivel înalt de salarizare? Răspunsul este simplu: autoritățile găgăuze nu și-au propus o astfel de sarcină.

Și, din nou, pentru a dezvolta economia, NU este necesar un statut juridic special. Zona economică liberă din Bălți a atras investiții în valoare de 222 de milioane de dolari până în 2020. Bălți, vă reamintim, nu are un statut juridic special ca Găgăuzia. Pentru comparație, în zona economică liberă din Vulcănești au fost investite doar 24,8 milioane de dolari până în 2020 - de zece ori mai puțin decât în Bălți.

Găgăuzia este centrul găgăuzilor din întreaga lume?

OK, cultura a eșuat, economia a eșuat și ea. Sau poate că Găgăuzia a reușit să devină centrul găgăuzilor din întreaga lume? Poate că vom vedea mulțimi de găgăuzi din diferite părți ale lumii venind aici pentru a cunoaște cultura găgăuză și limba găgăuză? Iertați-mă, dar de ce să vină aici, când limba și cultura găgăuză sunt greu de găsit aici? Chiar și pentru găgăuzii din Ucraina (Bugeac), care împărtășesc o istorie comună cu găgăuzii din R. Moldova, autonomia găgăuză a încetat să mai fie un centru de atracție culturală.

După începerea războiului pe scară largă al Rusiei împotriva Ucrainei, autoritățile găgăuze și așa-numita elită politică și culturală din Găgăuzia NU și-au exprimat solidaritatea cu găgăuzii din Ucraina și pretind că găgăuzii din Ucraina nu există. Și, după cum știm, găgăuzii din Ucraina, precum și alți cetățeni ai Ucrainei, sunt uciși în fiecare zi de "lumea rusă" și supuși la suferință, privându-i de o viață pașnică. În schimb, autoritățile autonomiei găgăuze se solidarizează cu agresiunea rusă și merg să se închine în fața lui Putin, în fața celor care îi ucid pe frații noștri găgăuzi din Ucraina. Ce este aceasta, dacă nu o prăbușire morală și etică a autonomiei găgăuze?

"Autonomia găgăuză NU a aparținut de la bun început găgăuzilor"

Mă întorc la punctul de la care am început monologul de astăzi. Dacă autonomia găgăuză nu servește la păstrarea limbii și identității găgăuze și la renașterea memoriei istorice găgăuze, ci, dimpotrivă, este un instrument de suprimare a tuturor acestor lucruri și un instrument de falsificare a istoriei găgăuze; dacă autonomia găgăuză nu a oferit bunăstare economică pentru comunitatea găgăuză și nu a devenit un centru cultural pentru găgăuzii din întreaga lume, atunci care este rostul existenței ei? Din nou, nu cer desființarea Găgăuziei, dar este evident că autonomia găgăuză NU mai poate exista în forma sa actuală. Pentru ca Găgăuzia să existe, să se dezvolte în continuare și să servească scopurilor pentru care a fost creată prin bunăvoința Chișinăului și cu sprijinul Turciei, sunt necesare schimbări mari. Găgăuzii înșiși trebuie să depună multă muncă pentru a realiza și regândi cum am ajuns în această fundătură morală și etică. 

Să fim sinceri: autonomia găgăuză NU a aparținut inițial găgăuzilor. La început părea că acesta era cel mai mare dar pe care îl avea poporul găgăuz. Și probabil că așa ar fi fost dacă poporul găgăuz ar fi fost capabil să folosească acest dar. Încă de la început, ideea identității găgăuze, care părea să fie baza pentru crearea autonomiei, a fost înlocuită de Kremlin cu ajutorul împuterniciților ruși din Găgăuzia cu scopul păstrării limbii ruse. Statutul juridic special nu a servit la păstrarea identității găgăuze, a limbii și culturii găgăuze, ci la păstrarea influenței rusești pe teritoriul Republicii Moldova.

Kremlinul i-a molipsit inițial pe găgăuzi cu drogul implicării în inexistenta măreție imperială a Rusiei și menține întreaga comunitate găgăuză sub influența acestui drog până în prezent. Visând la implicarea în măreția imperială, găgăuzii nu observă cum Kremlinul folosește darul pe care Chișinăul l-a făcut poporului găgăuz împotriva R.Moldova și împotriva găgăuzilor înșiși. Mai întâi au făcut-o politicienii găgăuzi locali corupți de Moscova, iar acum Găgăuzia este folosită de liderul unui grup criminal organizat (Șor – n. red.), care nu e deloc găgăuz și nu locuiește și nu a locuit niciodată aici. Imaginați-vă că aveți o mașină bună, pe care ați cumpărat-o, dar nu o folosiți, întrucât cheile au fost furate de bandiți, care scot această mașină din curtea dumneavoastră ori de câte ori doresc și o folosesc pentru a comite infracțiuni împotriva dumneavoastră și a vecinilor dumneavoastră. Iar după ce comit aceste infracțiuni, ei conduc această mașină înapoi în garajul dumneavoastră pentru a îndepărta suspiciunile de la ei și pentru a da vina pe dumneavoastră. Găgăuzii din R. Moldova se află într-o situație similară cu statutul juridic special al Găgăuziei, care este folosit de un grup criminal organizat în interesul Kremlinului în scopuri care nu au nimic de-a face cu interesele găgăuzilor” – întreaga analiză video este disponibilă AICI.