Un adevăr inconfortabil pe care preferăm adesea să-l ținem ascuns în cufărul ignoranței sună așa – autoritățile moldoveniste de la Chișinău, cele separatiste de la București dar și alți parteneri occidentali NU au susținut politic, în toți cei 33 de ani de existență a statului R.Moldova, nicio personalitate cu viziuni pro-europene (măcar atât, dacă pro-românești și unioniste ar însemna că cerem prea mult) la Comrat. 

Pentru perpetuarea acestei stări de imaturitate și incompetență politică se fac responsabile nu doar guvernările și autoritățile precedente, ci și actuala guvernare pro-europeană, dar profund moldovenistă, care a tratat cu non-combat zona așa-zisei Găgăuzia, lăsând-o pradă lui Șor și altor kremlinopați. Nimeni nu a încercat să crească acolo ceva pro-european sau să identifice potențiali candidați care să se opună cozilor de topor ale rușilor.  

Chiar dacă nimeni nu s-a sinchisit să-i caute pe găgăuzii cu vederi pro-europene și anti-Rusia, să știți că aceștia există. Ne referim la societatea civilă, la activiștii civici, la apărătorii drepturilor omului, la profesorii găgăuzi de istoria românilor și limbă română, la jurnalistul pro-european Mihail Sirkeli, dar și la mulți alții pe care, din cauza cenzurii rusești și a televiziunilor de propagandă ale Kremlinului din regiune – nu-i vedem și nu-i auzim, dar ei sunt acolo, fără ca nouă să ne pese prea mult de ei. 

Evident, starea morală și politică degradantă de la Comrat, cu tot ceea ce știm și vedem la suprafață, și poate, cu altele pe care nu le știm, este rodul muncii Federației Ruse și a curatorilor & tovarășilor săi locali (în așa-zisa Găgăuzia există o influentă și agresivă coloană a 5-a rusească). Din acest motiv, viziunea pro-europeană NU mai este nici măcar o opțiune la Comrat, ci o chestie de bășcălie grosolan de rusească presărată cu stereotipuri eurofobe. Dar toate aceste plăgi rusești, cu care ne-am obișnuit deja de decenii, nu trebuie să ne facă să dormin pe-o ureche, ci să vedem cum găsim lumina de la capătul tunelului.