La 75 de ani de la cea mai amplă operațiune de deportare stalinistă din Basarabia românească, mai precis în iulie 1949, atunci când ocupanții ruso-sovietici au izgonit de pe pământurile lor mii de români, precum și reprezentanți ai altor etnii, autoritățile R. Moldova au organizat, pentru al doilea an consecutiv, expoziția "Trenul Durerii" în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău. 

Diferit față de ediția precedentă, expoziția actuală este prezentată într-un format nou, cu elemente digitale și grafice, conținut multimedia, varii obiecte, imagini, fotografii și istorii din viața victimelor deportărilor rusești. În cele două vagoane expoziționale a fost amenajată și o bibliotecă cu cărți despre acele evenimente tragice, iar vizitatorii au putut regăsi în Cartea Memoriei numele rudelor lor deportate, scrie stiri.md.  

"Astăzi noi comemorăm 75 de ani cea mai mare operațiune de deportare în masă. Și insistăm, ca istorici și arhiviști, asupra acestei terminologii. Nu val, pentru că val este ceva natural – valul vine și se duce, dar operațiune. A fost una cu caracter militar, s-a făcut în secret, oamenii au fost sculați, arestați și duși la cele mai apropiate stații de cale ferată. Noaptea ca să nu vadă vecinii, pentru că era și o teamă de anumite rebeliuni sau dezordini în legătură cu ceea ce se întâmpla", a declarat Igor Cașu, director al Agenției Naționale a Arhivelor din R. Moldova, profesor universitar și istoric.

Operațiunea de deportare în masă din iulie 1949 a fost cea mai amplă prin numărul de victime, vizând soarta a 36 de mii de persoane, în total peste 11 mii de familii din toate localitățile actualei Republici Moldova, în mare parte români-basarabeni. Comparativ cu deportarea din 1941, deportarea din iulie 1949 a cuprins și localitățile românești din stânga Nistrului, din așa-numita "Transnistria", acolo căzând victime mulți români-transnistreni, ucraineni, dar și unii ruși anticomuniști. 

"Prin comparație cu deportarea din 1941, care a cuprins doar partea basarabeană a URSS, aceasta a cuprins și teritoriul actual transnistrean. Deci, este o tragedie națională. Fiecare localitate a fost atinsă într-un fel sau altul de această deportare în masă care a avut drept scopul să inducă frica în oameni, pentru că a fost una selectivă. Scopul a fost să inducă frica, cea care a intrat nu doar în sânge, ci și în oase", a subliniat Igor Cașu. (sursa: Deschide MD)

Trebuie menționat totodată faptul că, în memoria victimelor deportării din 1949, Ministerul Culturii împreună cu instituțiile din subordine, dar și o serie de parteneri vor organiza pe parcursul lunilor iulie și august mai multe evenimente comemorative. Printre acestea se numără expoziții tematice la Biblioteca Națională, Biblioteca Națională pentru copii "Ion Creangă", la Muzeul Național de Istorie, dar și spectacole la Teatrul Național "Mihai Eminescu" din Chișinău și "Alecu Russo" din Bălți, scrie jurnal.md. 

Deportarea în masă din 6-9 iulie 1949 este cea mai amplă deportare de pe actualul teritoriu al Republicii Moldova, în urma căreia au avut de suferit 36 mii de oameni, respectiv peste 11 mii de familii. Casele, pământurile și bunurile gospodarilor țăranilor deportați au fost transmise colhozurilor (cooperativelor agricole), iar o parte au fost furate, vândute, naționalizate și sechestrate ilegal. Pentru desfășurarea operațiunii, ocupanții ruși au mobilizat 3.071 de camioane și 1.736 de vagoane.