Nu au fost puține dăți când președinta Maia Sandu s-a plâns cu privire la disfuncționalitățile instituțiilor, respectiv în legătură cu faptul că acestea sunt în continuare căpușate. De obicei, observațiile președintei s-au referit la sistemul judiciar, însă astăzi ne vom concentra atenția asupra unui domeniu-cheie pentru securitatea statului, mai precis cel al securității cibernetice.
Dacă pe hârtie putem spune că Guvernul de la Chișinău a făcut o serie de progrese în 2024, sau pretinde că a făcut și anume prin înființarea Agenției Naționale pentru Securitate Cibernetică și a Institutului Național de Inovație în Securitate Cibernetică "Cybercor", în practică apar deja o serie de semne întrebare referitoare la activitatea instituțiilor enunțate din cauza personalului care activează în cadrul lor.
În acest articol ne vom axa pe cazul Valentinei Botan, care ocupă poziția de "specialistă în cooperare internațională" în Agenția pentru Securitate Cibernetică.
În urmă cu câteva zile, Valentina Botan și-a făcut apariția la una din postările noastre în care, printre altele, am reiterat motivele pentru care preotul Longhin Jar din Cernăuți este un agent al Rusiei. Cu mult aplomb, Valentina Botan ne-a certat, spunând că e "dezamăgitor" că îl încadrăm pe popa Jar în registrul agenților Rusiei.
Desigur, o asemenea intervenție vehementă ne-a suscitat interesul pentru a evalua dacă este vorba pur și simplu despre o stângăcie a emițătoarei mesajului sau despre o poziționare asumată favorabilă Rusiei.
Căutările au fost imediat fructoase. Pe profilul de Linkedin, Valentina Botan - care a lucrat pentru multă vreme în compania IT Oracle, se mândrește cu o singură recomandare în plan profesional, în al cărei text este lăudată pentru contribuția adusă în domeniul tehnologiei informației, prin prisma căreia "Rusia a obținut rezultate impresionante".
Un alt aspect care ne-a atras atenția este reprezentat de modul în care s-a raportat Valentina Botan la războiul pe care Rusia continuă să-l ducă împotriva vecinilor ucraineni. La câteva zile după începutul războiului la scară largă, Valentina Botan încerca, printr-o postare pe Facebook, să deturneze atenția de pe atrocitățile comise de hoardele ruse în Ucraina, repunând pe tapet, printr-un bizar whataboutism, războiul din așa-zisa Transnistria, desfășurat în anul 1992. Printre altele, Valentina Botan a afirmat, trunchiat, că moldovenii au luptat cu forțele ruse fără a primi vreun fel de ajutor extern. Merită să amintim în acest context cum se lamenta Rusia în anul 1992, reclamând că România sprijină trupele moldovene din punct de vede logistic, respectiv cu armament.
O altă chestiune de remarcat e că Valentina Botan se ferește să nominalizeze în vreun fel Rusia în postarea în care vorbește despre războiul din așa-zisa Transnistria și atrocitățile ce s-au comis la acea vreme.
În cele din urmă, Botan apelează la o nuanță lingvistică propagandistică prin care insinuează că în războiul din 1992 "chiar nu s-a ținut cont de populația civilă", ca și cum Rusia ar ține cont în prezent de civilii din Ucraina cu scopul de a-i proteja.
În ceea ce privește funcțiile pe care Valentina Botan le mai ocupă în structurile-cheie ale statului moldovenesc, conform profilului de Linkedin, sunt cele de responsabilă pentru digitalizare și securitate cibernetică în cadrul Direcției pentru Integrare Europeană și de prim-secretară a Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova.
În loc de concluzie, nu putem să nu facem următoarea observație: prin prisma conexiunilor cu Rusia, este neclar în ce fel asigură Valentina Botan securitatea cibernetică ca angajată în unele din cele mai importante structuri guvernamentale de la Chișinău, în care e mandatată pentru a întări cooperarea internațională mai ales pe fondul procesului prin care Republica Moldova vizează consolidarea parcursului european. La Chișinău se repetă papagalicește că Republica Moldova poate să se dezvolte și să ajungă în UE pe modelul statelor baltice și, important de menționat, ca stat independent și, implicit, separat de România. Detaliul care se evită printr-un soi de echilibristică demnă de a deveni sport olimpic, pe care-l putem intitula pe șleau "a sta cu dosul în două luntri", e că statele baltice au fost ferme în mod constant în combaterea influenței rusești, în timp ce foarte mulți oficiali de la Chișinău se amăgesc că pot continua să facă șpagatul între Bruxelles și Moscova.
