Basarabia este o idee, este ideea unei provincii istorice românești. Ca orice idee, Basarabia poate avea sau nu o manifestare practică în lumea reală, adică poate exista ca o entitate separată. Oltenia, Maramureșul, Țara Făgărașului, Vrancea, Dobrogea și celelalte provincii românești istorice mai mari sau mai mici există în continuare în vreme ce Basarabia riscă să dispară.
În primul rând trebuie spus că Basarabia a tot fost redenumită până a ajuns să fie poreclită „Republica Moldova” – dar asta nu împiedică cu nimic existența ideii de Basarabia. Abia când va fi eliminată din discursul public cu totul această idee, ea va dispărea.
Acum suntem martori tocmai la acest proces de renunțare la o idee, spațiul public românesc renunță la ideea de Basarabia ca provincie istorică românească. S-a mai întâmplat asta, în toamna anului 1944 sovieticii au cerut eliminarea oricăror referiri la Basarabia din manuale, cărți, filme, publicații periodice. Totuși ideea de Basarabia a supraviețuit prigoanei sovietice – pentru că presiunea pentru eliminarea ei venea din afară.
Acum românii de pe ambele maluri ale Prutului pare că se străduie din răsputeri să anuleze ideea de Basarabia. Ca întotdeauna, o idee sperie mai mult decât orice altceva, Basarabia ca provincie istorică românească nu poate avea decât un singur obiectiv, o singură finalitate. Pentru ca să fie evitată cu orice preț această finalitate este nevoie de eliminarea ideii de Basarabia. Iar dispariția Basarabiei din discursul public românesc înseamnă acceptarea unei înfrângeri la scară istorică, acceptarea proiectului sovietic de deznaționalizare și asimilare etnică a milioane de români.
Dacă renunțăm la Basarabia nu renunțăm la un cuvânt, renunțăm la milioane de oameni și la o luptă de două secole.
