Secretarul de presă al Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a comis cu obrăznicia specifică invadatorului frustrat câteva lecții de istorie și de lingvistică mistificate pe contul propriu de socializare, explicându-le românilor de pe ambele maluri ale Prutului, și nu numai, care sunt particularitățile majore, în viziunea ideologică imperialist bolșevică, ce individualizează limba moldovenească, în ciuda deciziei recente a Parlamentului Republicii Moldova.
La finalul postării sale, preluate și promovate de către Ambasada Rusiei la București pe canalele proprii de socializare, Zaharova a avut chiar tupeul să afirme că ”este necesar să numim limba română moldovenească, și nu invers”, cu aceeași seninătate cu care Valeri Kuzmin își continuă activitatea de șef de agentură pseudo-diplomatică în capitala României, sub privire inaptului și extrem de timoratului Aurescu de la Externe.
Același Kuzmin, tolerat de Ministerul de Externe al lui Aurescu, împrăștie azi în România narativele criminale ale trompetei Kremlinului, Maria Zaharova, potrivit căreia Republica Moldova s-a format ca stat modern în 1940 (după raptul teritorial ce a succedat Pactului Ribbentrop-Molotov) iar Basarabia nu a fost niciodată o parte a României Mari, ci doar ”a fost ocupată de România până în 1940”.
”În lingvistica istorică s-a stabilit de mult un consens cu privire la limbile moldovenești și române. Sunt într-adevăr asemănătoare, dar sunt dialecte diferite. Limba moldovenească este limba străveche a moldovenilor, amintită în lucrările secolului al XVII-lea. În 1628, a fost publicată cartea savantului german I. Alshted „Comori ale cronologiei”, unde în tabelul limbilor și dialectelor Pământului este menționată și limba moldovenească - lingua moldavorum. Există și referințe mai vechi despre limba moldovenească, care merg până în secolul al XVI-lea. Atunci nu exista limba română, ci o română veche, pe care este mai corect să numim, după majoritatea cercetătorilor, limbă valahă. Limba română însăși a luat formă abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după crearea unui set de reguli și norme gramaticale de către teologul român Samuel Miku-Klein. Mai mult, limba moldovenească, ca limbă a statalității moderne, este organic un simbol al autoidentificării locuitorilor Moldovei, formată în granițele moderne în 1940. Respingând limba moldovenească, regimul actual de la Chișinău ridică întrebarea: a cui este acum Basarabia (care a fost ocupată de România până în 1940) și cine deține pământurile de-a lungul Nistrului (care au făcut parte din Ucraina până în 1940). Acum limba moldovenească, în mod paradoxal, s-a păstrat oficial doar în Transnistria. Dacă vor să rescrie numele limbii, atunci să adere la logica istorică și să numească româna moldovenească, și nu invers”, opinează trompeta moscovită Maria Zaharova.
