E început de săptămână şi la nord ninge, iar în Chişinău a ieşit soarele (rog linguşitorii şi lacheii de la curte să nu creadă că mă refer la Nicu Popescu, Oleg Serebrian sau la „kuliokarul dodon”). Vă îndemn să uitaţi azi de guvernanţi şi să priviţi cu alţi ochi la oamenii din preajma Domniilor Voastre şi să vedeţi ceea ce uitaţi să vedeţi în fiecare zi.
Indiferent de alegerea lor geopolitică, moldovenii tânjesc după o altă societate decât aceea în care ei se zbat să supraviețuiască și să reziste umilințelor zilnice. Și cei buni și cei rătăciți nu se simt confortabil și nu se bucură de viață în R.Moldova. Până și milionarii se plâng că atmosfera e prea toxică și li se opresc icrele negre în gât.
Dar dincolo de așteptările deocheate și înșelătoare ale moldovenilor putlerizaţi, care îl văd pe idolul lor intrând în R.Moldova călare pe tanc, este foarte important să simţim că în societate domină o altfel de așteptare. O așteptare adevărată, frumoasă, înălțătoare, curată. Ea vine din adâncurile fiinţei, ca o dragoste purificatoare și este emanată din inimile înnobilate ale oamenilor, pe care se sprijină de secole Moldova și tot neamul românesc din Basarabia.
De ceva timp, mulți dintre noi, au pierdut capacitatea să-i vadă, să-i urmeze pe acești oameni negălăgioși, încărcați de iubire și fapte pentru semenii lor, să-i prețuiască și să-i apere de atacurile sălbatice ale paraziților invidioși și denigratorilor de profesie. Departe de putere, de deșertăciunea titlurilor academice sau a distincțiilor golite de merite, acești oameni aproape nevăzuți de confrații lor, nu își pierd mințile după posturi sforăitoare, nu inventează patrii fictive, nu caută părinți adoptivi, nu adună averi sau supărări pe suflet, nu se închină Kremlinului și idolilor falși. Singura lor călăuză o reprezintă adevărul, fapta frumoasă şi crezul nestrămutat în reîntregirea neamului românesc. Ei nu se ascund după cuvinte fariseice şi goale, ci îşi asumă curajul şi datoria de a spune adevărul clar, de a lumina sufletele amăgite.
La locul lor de muncă, ei sunt cei mai buni și nu obosesc să-i ajute pe toți, să-i încurajeze pe cei din jur la fapte frumoase. Uitați-vă în localitatea în care trăiți, în școala unde vă învață copiii sau nepoții, în spitalul în care vă tratați, la brutăria unde se coace pâinea, – peste tot o să-i descoperiți, fiindcă ei emană căldură umană și multă, multă iubire și bunătate. Acești oameni, puţini sau mulţi, vă aduc binele, speranța, bucuria și lumina în casă și în comunitate. Și adevărul despre noi și despre ființa noastră românească. De ce faptele lor nobile și crezul pe care ei îl împărtășesc nu au ajuns să fie prețuite, îmbrățișate și urmate de toți moldovenii? Nu cumva aici se ascunde cauza tuturor relelor?
Da, stresaţi de teatrul celor 101 de păpuşi fudule şi arogante, de alaiul scârbos de linguşitori, care ocupă coridoarele puterii, de teroarea psihologică a televiziunilor mincinoase, de gloatele de mârlani care murdăresc totul în jurul lor şi umilesc cu prezenţa lor antisocială zeci de mii de cetăţeni, aproape că nu vedem partea frumoasă a vieţii, oamenii curaţi, semănători de lumină, încredere şi speranţă. Poate de aceea şi aşteptăm sărbătorile de iarnă ca pe o curăţenie generală, ca pe un miracol din îndepărtata copilărie, ca pe o minune capabilă să-i transforme pe moldoveni în oameni obişnuiţi, senini la chip şi curaţi la suflet.
Încercaţi să-i preţuiţi pe oamenii normali, care înfrumuseţează cu fapte generoase spaţiul public şi nu aşteptaţi râuri de lapte de la turmele sterpe. Încercaţi să preţuiţi şi oamenii de valoare, care vă reprezintă cu adevărat, căci pe celelalte le-aţi încercat pe toate!
