Și din nou nimeni nu spune cu subiect și predicat de ce a fost demisă Natalia Gavriliță. Așa e la Moldova, nu definim clar problema, că apoi s-ar putea să trebuiască să o rezolvăm.
Am avut puțin vodevil cu un document secret al rușilor interceptat de ucraineni cu planul de destabilizare a Republicii Moldova și nevoia de schimbare a guvernului de la Chișinău cu un guvern nou care să se ocupe de securitatea republicii. O aiureală, Maia Sandu cunoaște foarte bine ce vor rușii la Chișinău, doar recent ce asculta de sfaturile lui Kozak. Și nu e nici un secret că Moscova vrea să destabilizeze Republica Moldova, face asta de 30 și ceva de ani, nu e nimic nou aici.
Alta a fost problema Nataliei Gavriliță: foaia de parcurs spre UE. Pe scurt guvernul Gavriliță nu a făcut nimic din punct de vedere legislativ. Toată guvernarea ei a fost o petulanță, o agitație febrilă lipsită de finalitate. Da, e război, criză energetică, criză economică- dar Chișinăul a primit sprijin permanent. Însă reformele sunt moarte, toate. O fi aici ceva din spiritul basarabean "hai să nu ne angajăm prea tare, să jucăm la două capete, să mai amânăm, să ne mai târguim puțin". Ceva de genul "vrem suc de mere cu aromă de altceva". Mai e și incapacitatea administrativă cauzată de deprofesionalizarea generală.
În sfârșit, ideea e că la UE lumea a înțeles că Gavriliță nu e ce trebuie. Maia Sandu a mai încercat de câteva ori să o schimbe în urma unor gherle ale unor miniștri, însă gașca de șmecheri din PAS au reușit s-o mai proptească pe Gavriliță o vreme.
Schimbarea guvernului de la Chișinău nu modifică datele esențiale ale problemelor Republicii Moldova, crizele vor continua.
Ideea este că avem o contraperformanță de excepție: guvern pro-european demis pentru neîndeplinirea angajamentelor europene.
