"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Podul Memoriei
EXCLUSIV Interviu și FOTO. Golgota Basarabiei noastre. Victimă a deportărilor staliniste la numai 6 ani, împreună cu întreaga familie, scriitoarea Margareta Spânu-Cemârtan a înălțat un monument închinat memoriei tuturor victimelor rușilor și ale regimului comunist de la Est de Prut. O realizare rarisimă și remarcabilă. Imnul lui Valeriu Gafencu
Podul Memoriei
EXCLUSIV. Explozii de grenade și rafale de mitralieră în Banatul montan. ”Securiștii fugeau ca iepurii înspăimântați de moarte”. 4 martie 1952, când partizanii supraviețuitori din gruparea colonelului Ion Uță au umilit trupele de Securitate, lângă Borlovenii Noi, deși se aflau într-o covârșitoare inferioritate numerică. Mărturiile eroului Nicolae Ciurică
Podul Memoriei
Cum a torturat-o căpitanul Cârnu pe Elisabeta Rizea. ”Împuşcaţi-mă, tăiaţi-mi capu’, scoateţi-mi ochii, tăiaţi-mi limba, dar nu ştiu de partizani, nu mă întrebaţi, că nu ştiu! Nu mă chinuiți, nu mă lăsați fără mâini, mai bine împușcați-mă!” Deși torturată și bătută cu sălbăticie, Viteaza de la Nucșoara NU i-a trădat pe partizanii lui Toma Arnăuțoiu
Podul Memoriei
Politică, gloanțe și sfinți. Istoricul Marius Oprea explică, detaliat, cum îi lasă statul român pe morții comunismului să zacă în continuare în morminte fără cruce, deși un schelet e o viață răpită pentru care cineva ar trebui să plătească, măcar în fața istoriei. Statul român vrea ca aceste schelete să rămână ”la dulap”
Podul Memoriei
EXCLUSIV. Cum decurgeau ”anchetele” Securității de pe Calea Rahovei. ”Un securist înalt și deșirat m-a înjurat de mamă, apoi m-a doborât cu pumnii și m-a izbit cu picioarele, urlând: ‹Noi putem să te omorâm oricând, bă banditule! Dacă nu vomiți tot ce ai făcut, nu ieși viu de-aici! Te mierlim, bă, auzi? Te mierlim!›”
Podul Memoriei
Eliberarea de la Gherla a lui Florin Constantin Pavlovici: ”Repetam, de data aceasta în absenţa zidurilor, mişcările vechi din celulă. Ningea cu fulgi mari, peronul se acoperise cu zăpadă. Doar locul bătătorit de mine rămânea o pată murdară, din care nu mă puteam smulge. Nu-mi venea să cred că îmi era atâta frică de libertate”
Podul Memoriei
De la ororile reeducării la rugăciunea necontenită. ”I s-a cerut şi lui să-şi renege trecutul, să-şi repudieze prezentul şi să îmbrăţişeze marxism-leninismul. Dar el purta în sine povara sfântă şi privea departe, peste oştirea de nebuni care-l torturau. ‹Cu ce vreţi voi să schimb pe Dumnezeu care e viu în mine? Cu golul vostru din inimi? Cu nebunia voastră?›, părea că le spune…”
Podul Memoriei
