Ilie iIlașcu, unul dintre fondatorii mișcării de eliberare națională din Basarabia, fost deținut politic încarcerat vreme de nouă ani de autoritățile criminale separatiste din Transnistria, a încetat din viață la vârsta de 73 de ani.

Ilie Ilașcu a fost lider al Frontului Popular filiala Tiraspol, iar în 1992 a participat alături de forțele Republicii Moldova la luptele împotriva separatiștilor.

În vara lui 1992, Ilașcu a fost arestat de separatiști, alături de Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac și Valeriu Garbuz.

Ilașcu a fost condamnat la moarte, pedeapsă care i-a fost ulterior comutată înainte de a fi eliberat în urma unor presiuni internaționale în 2001.

Ilie Ilașcu a fost ales în Parlamentul Republicii Moldova între 1994 și 2000, deși se afla în arest, iar apoi în cel al României din 2000 până în 2008.

„Cu profundă durere în suflet, anunţăm stingerea din viata a celui care a fost pentru noi pilon de demnitate, curaj si iubire - soţ, tată, bunic, prieten ILIE ILAŞCU – un om a carui verticalitate nu a putut fi niciodată clintită. Pentru familie şi pentru toţi cei care l-au cunoscut, Ilie Ilaşcu rămâne o amintire luminoasă, un om care a iubit sincer, a luptat cu demnitate, un patriot adevărat. Moştenirea lui rămâne în inimile noastre, ca o lecţie de curaj şi demnitate rar întâlnită”, se arată într-un mesaj postat pe pagina de Facebook a lui Ilie Ilaşcu.

Cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu sunt aşteptaţi la capela bisericii Sfânta Sofia din Calea Floreasca nr. 216, București, incepând de marţi, orele 14.00, până joi.

Jurnalista Lorena Bogza (ProTV Chișinău) l-a evocat, într-un text emoționat, pe marele patriot care a luptat pentru recunoașterea identității românești a moldovenilor încă de dinainte de 1989:

„Ilie Ilaşcu a plecat dintre noi.

L-am cunoscut pe 5 mai 2001, în ziua în care a fost eliberat din închisoarea de la Tiraspol. A fost arestat in 1992 de serviciul secret al armatei ruse (GRU) si acuzat de "terorism". Cei care au dat buzna în casa lui i-au spus că, în calitatea sa de membru al Frontului Popular, reprezintă un pericol la adresa “RMN”.  Era o crimă faptul că milita pentru unirea cu România. În 1992 a fost condamnat la moarte de un tribunal nerecunoscut de la Tiraspol.

În anii în care filmam ca reporter în stânga Nistrului (au fost mulți ani în care am făcut asta) nu deranja nimic mai mult ca atunci când rosteam numele Ilașcu. Reacția de furie era atât din partea autorităților separatiste, cât și a oamenilor simpli, care urmăriseră la televizor sau la pseudo-tribunal caricatura de proces.

Imaginea care îmi va rămâne mereu despre Ilie Ilașcu este aceea de la pseudo-proces. Era într-o cușcă, împreună cu ceilalți patrioți - Alexandru Leșco, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanțoc. Flutura drapelul românesc și striga cu toată ființa sa - "Trăiască, trăiască, trăiască și-nflorească, Moldova, Ardealul și Țara Românească!" Asta în timp ce pseudo-judecătorul citea sentința de condamnare la moarte.

Ilașcu a fost executat cu gloanțe oarbe de câteva ori în închisoare. Mi-a povestit asta când a participat, după eliberare, la emisiunea În Profunzime. Mi-a vorbit despre calvarul prin care a trecut în cei nouă ani și mi-a mai spus că nu a crezut niciodată că va ieși viu din pușcărie. De altfel, atunci când demersurile lui ajungeau la autoritățile din România, nu cerea ajutor pentru el, ci pentru familia sa...

I s-a organizat și o evadare, fiind mituiți cei de la Tiraspol. Despre asta mi-a vorbit Ion Sturza în recentul podcast.

Dar i s-a mai organizat o evadare, iar el spunea într-un interviu pe care mi l-a acordat că atunci urma să fie împușcat dacă ar fi dat curs propunerii. De aceea a preferat să rămână după gratii.

În 1999 Ilie Ilașcu, fiind deputat - ales în anul 1998 (pentru al doilea mandat consecutiv) pe listele Partidului Fortelor Democratice, a trimis din pușcărie votul salvator, cu care a fost aprobat în parlament guvernul Sturza. Atunci Curtea Constituțională stabilise că majoritatea din 101 deputați constituie nici mai mult, nici mai puțin decât 52 de voturi!!! În parlament puteau fi ridicate doar 51 de mâini, atât avea coaliția atunci. Al 52-lea vot era în închisoarea de la Tiraspol.

În anul 2000 a fost ales senator în România pe listele PRM.

A fost eliberat in 2001, în urma unei înțelegeri între oficiali europeni si rusi, în urma nenumăratelor demersuri din partea României. Condiția a fost ca imediat după eliberare Ilașcu să părăseasca teritoriul Republicii Moldova. Așa a făcut.

În 2004 a câștigat procesul la CEDO (click AICI) . Rusia a fost recunoscută oficial agresor în războiul din Transnistria. De asemenea, Rusia, ca stat care controlează teritoriul din stânga Nistrului, a fost găsită vinovată pentru încălcarea drepturilor lui Ilie Ilașcu și a celorlalți patrioți încarcerați la Tiraspol. Rusia, dar și Republica Moldova au fost găsite vinovate pentru tortură, privațiune ilegală de libertate și încălcarea dreptului la corespondență.

Tot în 2004, Ilașcu a fost ales senator, pentru al doilea mandat consecutiv, pe listele PRM.

După eliberare, Ilașcu s-a stabilit cu familia sa în România. Acolo va rămâne pentru totdeauna.

Am avut privilegiul să ne dea primul interviu după eliberarea sa. Îmi amintesc foarte bine privirea lui directă și vorba dintr-o bucată. Fără menajamente. Nu căuta cuvintele. Spunea exact ceea ce avea de spus. Tăia cu vorba și cu privirea.

Avea, însă, o imensă dragoste față de poporul român.

Ilie Ilașcu este unul dintre cei mai mari eroi ai zilelor noastre. Curajos, drept, patriot.

Ni-l vom aminti cu toții strigând „Te iubesc, popor român!" și făcând semnul victoriei în timp ce ocupanții ruși îl condamnau la moarte.”

Cine a fost marele patriot unionist Ilie Ilașcu. Biografie mai amplă

Născut la 30 iulie 1952, în satul Taxobeni, raionul Făleşti din Republica Moldova, Ilaşcu a absolvit Facultatea de Studii Economice din cadrul Universităţii Agricole din Chişinău. A lucrat ca economist-şef al Institutului de Cercetare „Nistru” din Tiraspol. 

A avut o poziție critică față de politica Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) privind limba moldovenească, susţinând utilizarea alfabetului latin şi recunoaşterea identităţii româneşti.

În ianuarie 1989, Ilaşcu a fost unul dintre fondatorii unei asociaţii moldoveneşti la Tiraspol. Iar câteva luni mai târziu, a fost arestat pentru prima dată, fiind eliberat după câteva zile, cu scuze oficiale. În acelaşi an, a fost demis din funcţie, însă şi-a recâştigat postul în urma unui demers juridic la procuratură.

A fost președinte al Frontului Popular din Moldova – Filiala Tiraspol din anul 1989 până în 1992, an în care organizația a fost lichidată de forțele separatiste transnistrene. 

Despre Frontul Popular trebuie spus că și-a început activitatea în primavara anului 1989, ajungând până la peste 5000 de membri activi, iar după 1990, odată cu „formarea” așa zisei „Republici Transnistria”, s-a declanșat o luptă fără cruțare împotriva organizației.

În anul 1992, Ilașcu a participat la luptele armate de la Nistru, în calitate de comandant al unor trupe militare cu destinație specială ale Ministerului Securității Naționale din Republica Moldova. Ilașcu și grupul său au luptat în spatele frontului, în Transnistria. Trebuie spus că, mai ales după data de 2 martie 1992, zi în care Republica Moldova este primită oficial ca membră a ONU, Federația Rusă, anticipând desprinderea totală a Republicii Moldova de interesele rusești, dar și o posibilă unire cu România – a încercat în orice chip posibil să zădărnicească aceste țeluri.

Între 2 și 4 iunie 1992, Ilie Ilașcu, Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac și Valeriu Garbuz au fost arestați la domiciliile lor de la Tiraspol de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei U.R.S.S., fiind acuzați de autoritățile transnistrene de crime de război și acțiuni de terorism.

La 9 decembrie 1993, Colegiul penal al așa – numitei Judecătorii Supreme a Republicii Moldovenești Nistrene – subordonată intereselor Moscovei -, îi condamnă pe Ilie  Ilașcu, Vladimir Garbuz, Alexandru Leșco, Andrei Ivanțoc, Tudor Petrov-Popa și Petru Godiac. Ilie Ilașcu a fost condamnat la moarte prin împușcare, iar ceilalți 5 membri la privațiune de libertate pe termene de la 2 la 15 ani.

Petru Godiac a fost eliberat la 12 iunie 1994, după ce și-a ispășit condamnarea de doi ani, iar după ce s-a tratat un timp îndelungat și a fost părăsit de soție, s-a stabilit definitiv în România, la Cluj Napoca.

La câteva luni distanță, la 25 iulie 1994, unul din membrii “grupului Ilașcu”, Valeriu Garbuz, a fost eliberat după ce a recunoscut așa-zisa vină, însă după eliberare, acesta a mărturisit că a fost maltratat de angajații ministerului securității din Tiraspol.

Începând cu momentul nedreptei sentințe, mai multe organisme și organizații internaționale au făcut nenumărate presiuni asupra Federației Ruse, pentru eliberarea deținuților din „lotul Ilașcu”, fiind de subliniat aici demersurile Uniunii Europene și ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. La București au avut loc mai multe mitinguri de solidaridate cu soarta „grupului Ilașcu” și pentru eliberarea lor, la unul dintre acestea participând însuși seniorul Corneliu Coposu, care a intrat, simbolic, într-o cușcă, în semn de solidaritate cu Ilie Ilașcu și camarazii săi.

Deși s-a aflat în detenție, Ilașcu a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în perioadele 1994-1998 și 1998-2000.

Însă, abia la 5 mai 2001, Ilie Ilașcu este transferat la Chișinău și predat serviciilor secrete ale Republicii Moldova și României, primind și cetățenie română. Trebuie accentuat faptul că el nu a fost eliberat ci doar transferat, sentința sa de condamnare la moarte fiind încă în vigoare pe teritoriul ocupat în Transnistria.

În iunie 2004, a fost eliberat Alexandru Leșco, și el cu cetățenie română, după expirarea termenului de 12 ani de detenție, Andrei Ivanțoc a fost eliberat la 2 iunie 2007, după 14 ani de detenție politică, iar eliberarea lui Tudor Petrov Popa a survenit după doar două zile, la 4 iunie 2007 și s-a petrecut, fără incidente, la Dubăsari, pe malul stîng al Nistrului. Era ultimul membru din „lotul Ilașcu”, eliberat din închisoare.

Ilie Ilașcu a fost decorat de președintele Ion Iliescu cu Ordinul Național „Steaua României” în 2001.

Este ales apoi senator pe listele Partidului România Mare, în două mandate, între 11 decembrie 2000 și 12 decembrie 2004, respectiv între 13 decembrie 2004 și 14 decembrie 2008, iar în perioada 2001 – 2008 a fost membru titular al delegației României la Adunarea Parlamentară al Consiliului Europei.

La 2 august 2010 membrii „Grupului Ilașcu” au fost decorați de președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, cu „Ordinul Republicii”.

Ilie Ilașcu a fost căsătorit cu Nina Ilașcu din anul 1976, cu care are două fete, Tatiana – născută la 28 februarie 1980 și Olga – născută la 1 iulie 1984.

Deși autoritățile ruse au negat încă de la început că ar fi avut vreo implicare în arestarea și condamnarea grupului Ilașcu, Curtea Europeană a Dreptului Omului a condamnat Rusia la plata către Ilie Ilașcu a sumei de 187.000 de euro.