Anul acesta, pe 9 mai, am avut pusă în scenă aceeași piesă cu care ne-am obișnuit: oameni îmbrăcați în uniformele unei armate de ocupație sovietică, defilând țanțoși cu drapele roșii din mașini de producție germană prin centrul orașului, claxonând în veselie și zâmbind trecătorilor. O altă parte a societății asistă mută la spectacolul grotesc din cimitirul central, dar se întrece în a-i demoniza pe cei cu stea roșie în frunte pe rețelele de socializare. Totul încununat de scene cu politicieni de vârf ai statului care depun flori în cimitirul ostașilor fostei Armate Roșii, pentru că asemenea acțiuni dau bine și nu oferă prilejul de a supăra orgoliile unei părți a electoratului.
Existența acestui fenomen sfidător, amintit mai sus, este însă o problemă gravă pentru statul ce se vrea a fi Republica Moldova, deoarece arată un profund faliment al capacității sistemului educațional de a construi cetățeni ai statului independent Republica Moldova. Căci o mare parte dintre cei de la paradă nu erau bătrâni cu școală sovietică, ci tineri școliți în Republica Moldova independentă.
Teoretic, școala ar trebui să livreze societății cetățeni care, după încheierea studiilor, au minimul elementar de cunoștințe istorice ce le-ar permite să înțeleagă că noi, cetățenii actualei Republici Moldova, nu suntem printre câștigătorii războiului mondial, că victoria URSS, aflată în tabăra Aliaților în cel de-al Doilea Război Mondial, a reprezentat începutul ocupației sovietice, tradusă prin foamete, deportări și deznaționalizare.
Este inadmisibil ca, în centrul Chișinăului, de 9 mai, să fie pusă în scenă intrarea trupelor sovietice de ocupație. Și este cu atât mai revoltător că rolul Armatei Roșii este jucat de cetățeni ai Republicii Moldova, adică de oameni crescuți într-un stat independent care, teoretic, trebuia să le predea istoria fără propaganda Moscovei.
În timp ce armata ucraineană luptă din greu din anul 2014 pentru a-și apăra libertatea și suveranitatea, la Chișinău populația Republicii Moldova îl proslăvește pe ocupantul său, care a atacat o țară vecină. Dacă Republica Moldova nu ar fi fost atât de neimportantă, probabil că pentru întreaga lume civilizată acesta ar fi fost un caz ciudat ce ar fi stârnit nedumerire, însă cei care trebuie să ne punem întrebări despre eficiența noastră, ce s-a demonstrat a fi nulă, de a construi o societate conștientă, suntem noi.
În fiecare an, de 9 mai, demonstrăm că nu suntem în stare să construim unitate în jurul acestui stat, și deși nu realizăm încă, încetarea umilinței de 9 mai și reducerea la tăcere a nostalgiei sovietice se pot face doar prin lichidarea consecințelor Pactului Ribbentrop-Molotov, reunirea cu statul român din care am fost rupți și prin care am fost aduși de sub oblăduirea otrăvită a URSS-ului, pe care astăzi unii cetățeni o adulează, căci statul independent Republica Moldova nu a reușit să le-o explice.
